Argila este una din materiile cele mai vechi folosite de om încă din antichitate. Primele consemnări istorice despre folosirea argilei în scopuri cosmetice reies încă din vremea Egiptului Antic. Pentru a face săpunul, egiptenii înlocuiau soda cu un amestec compus din carbonat de calciu şi argilă.
În natură există mai multe tipuri de argilă. Diferenţa este evidentă şi se bazează pe diversitatea de culori: roşu, verde, galben, alb, galben-brun, negru, albastră, etc.
Cele mai comune sunt argila roşie şi argila verde.
Culoarea roşie este dată de fierul trivalent din compoziţia sa, în timp ce culoarea verde-cenuşiu este dată de fierul bivalent din compoziţie, două forme specifice ale acestui metal, care dezvăluie o realitate interesantă şi ne face să înţelegem care dintre toate tipurile de argilă este considerată cea mai activă.
În sângele uman unul din constituenţii principali este hemoglobina, o proteină complexă ce conferă sângelui culoarea roşie care conţine fier. Acest metal se combină cu oxigenul când respirăm.
Argila, prin natura sa specifică, degajează o acţiune polivalentă pe plan terapeutic şi cosmetic. Dintre varietatea de argile, cea mai eficientă este cea de culoare verde, care este strâns legată de calitatea fierului prezent în ea.
Argila verde conţine cea mai mare cantitate de fier bivalent, acelaş tip de fier prezent în hemoglobină, cu rol în transportarea oxigenului în corpul nostru. Fierul bivalent se mai numeşte şi fier nesaturat, care este mai reactiv decât fierul saturat sau trivalent prezent în argila roşie. Deoarece corpul nostru poate asimila numai fier nesaturat, se poate spune că, argila verde este mai activă şi, prin urmare, de preferat.
Putem compara argila verde cu un lăstar în plin proces de creştere, şi cu o formă în continuă schimbare.
Argila verde conţine un mare secret de frumuseţe. Datorită proprietăţilor sale unice, argila verde este un agent de modelare ideal şi un produs anti-îmbătrânire natural, care sunt date de natura sa coloidală. Coloidul nu se întăreşte, rămâne tot timpul maleabil şi umed. Când argila verde se amestecă cu apa, devine coloidală şi maleabilă, reflectând starea unei pieli sănătoase, suple, hidratate şi tonifiate.
Iată şi o reţetă pe bază de argilă verde pentru toate tipurile de ten
Mască de bază
O lingură de argilă verde
O linguriţă de miere de albine
O linguriţă de ulei de măsline
Apă minerală
Preparare
Într-o cană cu apă minerală se dizolvă mierea de albine, se adaugă uleiul şi se omogenizează, apoi se încorporează treptat o lingură de argilă verde, continuând să mestecaţi până se formează o cremă omogenă.
Avertisment: Dacă după câteva minute de la aplicarea cremei, începeţi să simţiţi că vă trage pielea, este o reacţie normală. După îndepărtarea măştii de bază, pielea se poate înroşi, dar şi aceasta este o reacţie normală. În cazul pielii foarte sensibile, se poate simţi o uşoară mâncărime şi roşeaţă, care va dispărea după îndepărtarea măştii, şi aceasta este o reacţie normală.
Important: După câteva minute de la aplicare, ve-ţi avea un sentiment de prospeţime şi de relazare a pielii, iar după înlăturarea măştii de bază, ve-ţi observa că pielea a devenit mai moale, mai fină şi mai catifelată.
Sfat pentru o mai bună utilizare: Cu ajutorul unei spatule întindeţi masca pe faţă, nas şi frunte, lăsaţi să acţioneze până se usucă, iar când o îndepărtaţi, curăţaţi faţa folosind un burete sau discuri de bumbac inmuiate în apă călduţă.
Pentru un ten normal, la masca de bază adăugaţi 1-3 picături de ulei esenţial de levănţică.
Pentru un ten uscat, la masca de bază adăugaţi două linguri de infuzie de ceai de muşeţel, 1-3 picături ulei de migdale sau măcieşe.
Pentru un ten gras, la masca de bază se adaugă o lingură suc de lămâie sau de grapefruit.
În natură există mai multe tipuri de argilă. Diferenţa este evidentă şi se bazează pe diversitatea de culori: roşu, verde, galben, alb, galben-brun, negru, albastră, etc.
Cele mai comune sunt argila roşie şi argila verde.
Culoarea roşie este dată de fierul trivalent din compoziţia sa, în timp ce culoarea verde-cenuşiu este dată de fierul bivalent din compoziţie, două forme specifice ale acestui metal, care dezvăluie o realitate interesantă şi ne face să înţelegem care dintre toate tipurile de argilă este considerată cea mai activă.
În sângele uman unul din constituenţii principali este hemoglobina, o proteină complexă ce conferă sângelui culoarea roşie care conţine fier. Acest metal se combină cu oxigenul când respirăm.
Argila, prin natura sa specifică, degajează o acţiune polivalentă pe plan terapeutic şi cosmetic. Dintre varietatea de argile, cea mai eficientă este cea de culoare verde, care este strâns legată de calitatea fierului prezent în ea.
Argila verde conţine cea mai mare cantitate de fier bivalent, acelaş tip de fier prezent în hemoglobină, cu rol în transportarea oxigenului în corpul nostru. Fierul bivalent se mai numeşte şi fier nesaturat, care este mai reactiv decât fierul saturat sau trivalent prezent în argila roşie. Deoarece corpul nostru poate asimila numai fier nesaturat, se poate spune că, argila verde este mai activă şi, prin urmare, de preferat. Putem compara argila verde cu un lăstar în plin proces de creştere, şi cu o formă în continuă schimbare.
Argila verde conţine un mare secret de frumuseţe. Datorită proprietăţilor sale unice, argila verde este un agent de modelare ideal şi un produs anti-îmbătrânire natural, care sunt date de natura sa coloidală. Coloidul nu se întăreşte, rămâne tot timpul maleabil şi umed. Când argila verde se amestecă cu apa, devine coloidală şi maleabilă, reflectând starea unei pieli sănătoase, suple, hidratate şi tonifiate.
Iată şi o reţetă pe bază de argilă verde pentru toate tipurile de ten
Mască de bază
O lingură de argilă verde
O linguriţă de miere de albine
O linguriţă de ulei de măsline
Apă minerală
Preparare
Într-o cană cu apă minerală se dizolvă mierea de albine, se adaugă uleiul şi se omogenizează, apoi se încorporează treptat o lingură de argilă verde, continuând să mestecaţi până se formează o cremă omogenă.
Avertisment: Dacă după câteva minute de la aplicarea cremei, începeţi să simţiţi că vă trage pielea, este o reacţie normală. După îndepărtarea măştii de bază, pielea se poate înroşi, dar şi aceasta este o reacţie normală. În cazul pielii foarte sensibile, se poate simţi o uşoară mâncărime şi roşeaţă, care va dispărea după îndepărtarea măştii, şi aceasta este o reacţie normală.
Important: După câteva minute de la aplicare, ve-ţi avea un sentiment de prospeţime şi de relazare a pielii, iar după înlăturarea măştii de bază, ve-ţi observa că pielea a devenit mai moale, mai fină şi mai catifelată.
Sfat pentru o mai bună utilizare: Cu ajutorul unei spatule întindeţi masca pe faţă, nas şi frunte, lăsaţi să acţioneze până se usucă, iar când o îndepărtaţi, curăţaţi faţa folosind un burete sau discuri de bumbac inmuiate în apă călduţă.
Pentru un ten normal, la masca de bază adăugaţi 1-3 picături de ulei esenţial de levănţică.
Pentru un ten uscat, la masca de bază adăugaţi două linguri de infuzie de ceai de muşeţel, 1-3 picături ulei de migdale sau măcieşe.
Pentru un ten gras, la masca de bază se adaugă o lingură suc de lămâie sau de grapefruit.
Comentarii
Trimiteți un comentariu